În materie de sport, Spania scoate performanţe pe bandă rulantă. La baschet, naţionala de seniori se mândreşte, numai la europene, cu trei medalii de aur, şase de argint şi patru de bronz. La Jocurile Olimpice, „Furia Roja” a cucerit trei medalii de argint şi una de bronz. În 2006, un nucleu formidabil condus de Pau Gasol a trimufat la Campionatul Mondial din Japonia. Povestea respectivei echipe începuse încă din anii 90’, când Gasol, Juan Carlos Navarro sau Felipe Reyes erau doar nişte puşti. Atunci, spaniolii au înţeles că trebuie să investească în tineri şi au creat, în timp, un sistem piramidal unic pe continent. Drept dovadă, în fiecare vară, reprezentativele spaniole de juniori se bat la locurile fruntaşe. În campionatul intern, indiferent de numărul străinilor prezenţi pe parchet, grupările îşi găsesc adesea loc să le acorde minute jucătorilor de perspectivă. Aşa a reuşit Ricky Rubio să devină cel mai tânăr debutant din istoria Ligii ACB, la 14 ani şi 11 luni. Aşa a devenit Luka Dončić un om de bază în garnitura lui Real Madrid. Practic, majoritatea cluburilor au propriile academii, unde baschetbalişti din toată Europa şi pe alocuri chiar şi din Africa beneficiază de condiţii excelente. Au săli moderne de antrenament, campusuri şi şcoli. La Málaga, în maioul renumitei grupări Unicaja, a luat contactul cu baschetul profesionist şi noul nostru pivot, Rareş Uţă.

Rareş, ce te-a convins să vii la U-Banca Transilvania?

Am analizat împreună cu familia și cu agentul meu toate opțiunile disponibile, iar Clujul părea de departe cea mai bună variantă. Mi-a fost simplu să îmi dau seama de nivelul de profesionalism al echipei. În plus, are o istorie bogată și va fi condusă de un antrenor pe măsură. Simt că pot să progresez la U-Banca Transilvania atât ca persoană, cât și ca jucător.

Timp de câţiva ani, te-ai rupt de baschetul românesc, evoluând numai în Spania. Ce ştiai despre U-Banca Transilvania?  

Am jucat împotriva Clujului la juniori și am fost la curent cu ce se întâmplă aici. Am prieteni jucători sau antrenori și am putut să îi întreb despre echipă. M-am informat înainte să vin și toată lumea mi-a spus că U-Banca Transilvania este cea mai bună variantă, dacă îmi doresc să mă întorc în România. Când am primit oferta, nu am stat pe gânduri și am semnat.

Ce înseamnă șansa să lucrezi cu antrenorul Duško Vujošević?

Este o onoare, în primul rând. Auzisem de el înainte, m-am uitat peste palmaresul lui. Este o șansă incredibilă, dânsul câştigând cam tot ce se putea în baschetul european. Sunt mândru și sper să învăț de la el cât mai multe lucruri bune.

Per ansamblu, cum ai descrie experiența ta din Spania?

Cred că a fost una foarte bună. M-a ajutat să devin persoana care sunt astăzi. Cu toții știm nivelul de baschet din Spania. În plus, m-a ajutat să devin un baschetbalist mai bun, mai matur și nu se știe ce îmi rezervă viitorul. Am 21 de ani, poate o să joc din nou acolo.

Îți aduci aminte cum ai trăit momentul plecării tale în Spania?

Nici nu mi-am dat seama cum au trecut primele trei luni. Eram foarte ocupat cu antrenamentele, apoi am realizat unde sunt și ce se întâmplă. Atunci mi-a fost puțin mai greu, dar am avut norocul să fac ceea ce îmi place. De asemenea, am fost înconjurat de oameni buni, dispuşi întotdeauna să mă ajute. M-am acomodat și această experiență m-a făcut mai puternic.

Cum arată o zi din viața unui junior de la Unicaja Málaga?

De obicei, ne trezeam pe la 6.30. Făceam sală până la 8:15 şi după aceea mergeam la școală până pe la ora 15:00. Mâncam, ne odihneam puțin sau învățam și de la 16:30 intram din nou în sală, pentru că aveam antrenament cu echipa a doua. De la ora 19:00 efectuam ultimul antrenament, cu juniorii, și soseam acasă undeva pe la ora 21:00. Cinam și mă puneam la somn, deoarece nu mai aveam energie (râde).

În Spania se investește enorm în tineri. Există exemplul lui Luka Dončić, devenit vedetă în NBA. Pe lângă tine, Emanuel Cățe și Bogdan Popa au beneficiat de programele lor. Cât de mult sunt împinși tinerii spre marea performanță în Spania?

Nu te împinge nimeni să faci ceva în Spania. Tu ești străin complet și ai venit acolo să muncești. Nu trebuie să te împingă nimeni. Dacă ei văd că vrei și că îți dorești cu adevărat, atunci da, te ajută prin orice modalitate posibilă. Durează până când le demonstrezi potențialul tău. La Málaga a fost super totul și consider că ține de fiecare în parte să se impună, să progreseze.

Cum te-ai simţit la debutul în echipa mare de la Unicaja?

A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Nu mă așteptam nici măcar să fac antrenamente cu ei. Fusesem chemat să dau probe și nu credeam că o să mă țină, sincer. M-am dus cu gândul să mă bucur de o șansă unică. Se pare că le-a plăcut ceva la mine și am rămas cu ei un an întreg. Am muncit mult, a fost greu, în special că eram tânăr. Ca junior trebuie să depui o muncă dublă față de seniori. Recompensa a fost pe măsură, jucând patru meciuri în Euroligă cu Unicaja. Nu îmi mai ia nimeni respectivele partide și a fost experiența vieții mele. Aș da orice să o repet!

Cum resimte un tânăr jucător român nivelul Euroligii?

Eu nici nu am realizat ce mi se întâmplă. Țin minte că am debutat într-un joc cu Darüşşafaka. Eram foarte fericit, entuziasmat. Mă uitam în jurul meu și nu îmi venea să cred. Poate că doar la finalul partidei mi-am dat seama cum a fost cu adevărat.

Cu cine dintre baschetbaliştii de la Unicaja păstrezi legătura?

Încă vorbesc des cu Richard Hendrix. Sunt prieten cu Stefan Marković, discut cu Will Thomas. Ei m-au primit cu brațele deschise în vestiarul echipei mari. Totodată, am păstrat relații de prietenie cu majoritatea juniorilor.

Te regăsești în generația baschetbaliștilor români născuți în 1997, la fel ca viitorul tău coleg, Nandor Kuti. Din cauza unei accidentări, nu ai evoluat la Campionatul European U20 din 2017, dar rămâi un jucător de referință la această categorie de vârstă. De ce este generația voastră mai specială?

Suntem o generație deosebită. Zilele trecute vorbeam cu tata și cu prietenii mei despre potențialul nostru. Din start a existat potențial, dar și Federația Română de Baschet ne-a acordat o atenție în plus. S-au organizat numeroase acțiuni cu loturile, pe unii ne-au pus să jucăm și cu cei mai mari ca vârstă. Ei ne-au ajutat și asta a dat roade.

Ce părere ai despre campionatul României, unul ce obligă formaţiile să utilizeze și baschetbaliști U23?

Pasul de la juniorat spre seniorat este unul dificil. Dacă nu joci, riști să te pierzi pe drum. Cred că este o regulă bună, menită să ne ajute pe noi, tinerii. Referitor la campionat, mi se pare că devine din ce în ce mai puternic. Stând să analizăm ce baschetbaliști am adus noi, spre exemplu, ne putem da seama că ne așteaptă o competiție tare. La U-Banca Transilvania au venit jucători incredibili, cu experiență în Europa, alături de un antrenor senzaţional. Liga Națională progresează și asta mă bucură.

Ce obiective îți propui la U-Banca Transilvania?

E clar că vreau să câștigăm tot ce se poate în România și să bifăm un parcurs lung în FIBA Europe Cup. De asemenea, vreau să progresez atât ca persoană, cât și ca jucător. Sunt convins că am ajuns în locul potrivit.

Ce mesaj le transmiți fanilor noștri?

Îi cunosc pe fani, i-am remarcat în numeroase filmulețe postate pe internet. Din păcate, nu am reușit să văd niciun meci ca spectator în sală. De abia aștept să îi întâlnesc și să jucăm prima partidă.