Cu o medie de 15.8 puncte, 4.2 recuperări și 1.1 pase decisive în 31 de meciuri la U-Banca Transilvania, Elijah Stewart este unul dintre cei mai importanți jucători din Liga Națională. Americanul s-a adaptat perfect pe malul Someșului și i-a impresionat chiar și pe cei mai neîncrezători dintre fani. Dacă ia mingea, Stew își va depăși cu lejeritate adversarii în drumul său spre coș, finalizând cu un slam-dunk devasator. În defensivă, vine adesea de nicăieri și izbutește un capac spectaculos. Nu se exteriorizează decât la finalul partidei, când tabela indică victorie de partea trupei lui Mihai Silvășan. 

„Să fiu sincer, mă așteptam să am un impact la U-Banca Transilvania. Am venit într-o formă bună la echipă. Toată vara am jucat în BIG 3, care este o competiție puternică din Statele Unite. Joacă acolo mulți baschetbaliști cu experiență în NBA. De fapt, am sosit la Cluj imediat după un meci din BIG 3. Mi-am luat doar bagajele de acasă. Eram pregătit, știam ce pot să ofer. Cred că alţii au fost puțin sceptici în privința mea. Asta mi s-a părut interesant. De fapt, am citit chiar pe un site de baschet comentariile suporterilor, dezamăgiți că m-au transferat. Mi s-a părut o nebunie, mă comparau cu un fost jucător. Spuneau că e un pas înapoi pentru club, bla, bla, bla... Ciudat, deoarece eu toată vara am jucat cu oameni din NBA și le-am făcut față. Probabil că fanii nici nu știau cum arăt, deci m-a motivat faptul că pot să demonstrez cuiva opusul. N-am luat-o personal, doar m-am concentrat pe jocul meu. Mă bucur că am avut oportunitatea aceasta și acum totul merge bine”.

U-Banca Transilvania a reușit un sezon la înâlțime, adjudecându-și SuperCupa României în toamnă. De asemenea, alb-negrii nu au suferit niciun eșec în campionat și s-au calificat în TOP 16 din Champions League. Acum două săptămâni, Richard și compania au depășit-o pe Unicaja Malaga și se pregătesc acum de încleștarea cu Filou Oostende. Stewart a contribuit din plin la toate performanțele amintite.

„Sezonul nostru este foarte bun, ne-am calificat în TOP 16 și am câștigat prima partidă, cu Unicaja. Avansăm zi de zi, muncim și trebuie să devenim tot mai buni. Fiecare săptămână va fi diferită, sper doar să nu întâmpinăm probleme medicale. Știu că mulți nu au avut încredere în noi, dar eu cred că putem concura cu oricine. Vestiarul este foarte unit, ne-am împrietenit cu toții”.

Născut în DeRidder, un mic oraș din Louisiana, Stewart a absolvit liceul Westchester din California și a primit o bursă din partea Univerității din Carolina de Sud. Elijah s-a duelat pe teren cu baschetbaliști cunoscuți din NBA, precum Lonzo Ball sau Stanley Johnson. Stewart și USC au obținut rezultate notabile în NCAA, participând în conferința PAC 12. 

„Am început să joc baschet la școală, întrucât doar așa găseam o sală. De obicei, sălile erau închiriate de adulți în toată firea, așa că singura variantă să joc în sală era să o fac prin intermediul școlii. Eram pe teren atât băieți, cât și fete. Mai am doi frați și o soră, eu fiind cel mai mare. Obișnuiam să am grijă de ei, mă jucam pe consolă și mă uitam la filme. Locuiam într-un oraș mic, fără posibilități grozave de petrecere a timpului. Dacă nu aveam grijă de frații mei, ieșeam afară și mă jucam împreună cu prietenii mei. Nu urmăream baschetul la televizor, din contră, preferam să îmi petrec timpul afară. Asta m-a învățat bunicul meu. El ținea să nu stăm în casă și ne ducea în drumeții sau la pescuit. Practic, stăteam în casă doar când aveam grijă de frații mei sau dacă era vreme urâtă. De fapt, îi supravegheam să nu se omoare... glumesc. Știți cum sunt copiii, nu au grijă, se pot lovi oricând. Îmi aduc aminte când sora mea a călcat pe un cercel și a plâns îngrozitor (râde). Totuși, am învățat să fiu atent la mine și la cei din jur”. 

Din cauza accidentărilor, Stewart a ratat la mustață visul de a intra în NBA. Indiana Pacers pusese ochii pe sportivul de aproape doi metri, a cărui carieră a demarat însă în G-League. Elijah a dorit o nouă provocare și a semnat cu finlandezii de la Helsinki Seagulls. 

„Din păcate, totul a fost oprit de pandemie. Eram principalii favoriți la titlu și exista șansa să punem mâna pe trofeu. De atunci a fost vorba doar despre COVID. Pe de altă parte, nu mă așteptam să ajung atât de departe în cariera mea. Am mai jucat în Polonia și nu regret că am ratat NBA-ul. Poate că nu a fost să fie. Mă bucur de fiecare zi, câștig bani și fac ceea ce-mi place”.