U-Banca Transilvania a câștigat pentru a treia oară consecutiv Cupa României, în urma finalei cu CSM CSU Oradea de la Sfântu Gheorghe.
Cele două echipe s-au întâlnit pentru a doua oară în ultimul act al competiției în ultimii trei ani, precedenta confruntare consemnându-se în 2016, chiar pe terenul Oradiei. A fost primul trofeu Cupa României cucerit de U-Banca Transilvania, cel de-al doilea contabilizându-se anul trecut, în Final Eight-ul de la Sibiu.
Din echipa care a învins în finala de la Oradea, doar Rolland Torok, Kuti Nandor și Andrei Calnicenco mai îmbracă și azi maieul U-Banca Transilvania. Pe parchet avea să mai fie Muhamed Pasalic, actualmente în lotul CSM CSU Oradea.
În acest sezon, U-Banca Transilvania și CSM CSU Oradea s-au întâlnit o singură dată, în cadrul etapei a 7-a, echipa noastră câștigând la limită în Sala Polivalentă, cu 83-82.
Niciun calcul al hârtiei nu funcționează, însă, în situațiile în care se joacă cu un trofeu pe masă, meciul anunțându-se imprevizibil, oponentele fiind, în fapt, echipele care au dominat ultimii ani ai baschetului românesc și cele mai serioase reprezentante ale lui în competițiile europene.
Încă din start, U-Banca Transilvania a preferat să atace cu pătrunderi rapide în ”vopseaua” bihorenilor, fapt ce a adus, pe lângă puncte spectaculoase, și multe faulturi în zestrea Oradiei, care a și intrat în penalizare la jumătatea sfertului.
Când Kuti a înfipt un dunk, în uralele audienței, și a dus scorul la 4-13, Cristian Achim a cerut primul timp de odihnă al meciului.
La reluare, Kuti a mai înscris un lay-up, fază la care Gajovic a faultat și a încasat și un tehnic, ambele libere fiind transformate de același Kuti. Sakic și Kuti au dus scorul la un neverosimil 6-22 în minutul 7. Orădenii și-au păstrat, însă, cumpătul și au replicat cu o treiță a lui Pasalic și un dunk marca Țîbîrnă, astfel că a venit rândul lui Mihai Silvășan să își cheme baschetbaliștii pe bancă pentru o ședință (min. 7, 11-22).
În continuare, s-a numărat din 3 în 3: Torok pentru noi, Nicolescu și Kariniauskas pentru Oradea, ultimul cu un coș cu fault și liberă transformată, astfel că în ultimul minut al perioadei, diferența era din nou una relativ mică. Gajovic, Kariniauskas și Nicolescu aveau să o micșoreze la minim, profitând de lipsa de precizie a ofensivei noastre, și primul sfert se încheia cu scorul de 23-25.
Andrei Mandache avea să reseteze scorul, egalând după o recuperare ofensivă în mijlocul unei apărări ușor amorțite, însă la fel a făcut și Barro peste un minut și a pus iarăși U-Banca Transilvania în față. Bihorenii au încercat să răpună defensiva zonă devenită deja clasică în jocul echipei noastre cu o ploaie de aruncări de la distanță, însă niciun strop nu a nimerit coșul și băieții noștri s-au desprins din nou, ajungându-se rapid la un nou time-out orădean (25-31, min. 14).
Strategia nu s-a schimbat și, după un minut-două de încercări, bihorenii au reușit să nimerească de două ori ținta de la distanță, prin Pasalic și Mandache, ultimul călcând linia, dar apropiindu-și echipa la doar un punct, un bun motiv pentru Mihai Silvășan de a cere timp de odihnă (30-31, min. 16).
Apărarea s-a schimbat în om la om agresiv pe tot terenul, după care așezare în zonă, s-au produs rapid două contraatacuri și iarăși U-Banca Transilvania conducea, 30-35. Mandache i-a forțat pe Sakic și Kromah să faulteze în atac, astfel că Oradea a avut câteva șanse de a reveni pe tabelă, în ultimul minut de joc consemnându-se cel de-al treilea fault ofensiv consecutiv în contul echipei noastre.
Pauza avea să găsească cele două echipe despărțite de un firav avantaj de trei puncte, 34-37.
Statisticile primei reprize arătau avantaj în favoarea Oradiei la capitolele recuperărilor (18-15), cu mare plus la cele ofensive (8-2), dar și al mingilor pierdute (7-11). U-Banca Transilvania era superioară la jocul combinativ, cu 10 pase decisive față de 6 și cu 6-2 la intercepții. Superioritate ceva mai serioasă era la procentajele aruncărilor, unde echipa noastră afișa 63% la două puncte (12 din 19) și 50% la trei puncte (3 din 6), față de cifrele slabe ale bihorenilor (50% la două puncte și 17% de la distanță).
Însă diferența pe tabelă putea fi produsă de cele trei aruncări libere ratate de sportivii noștri (4/7), capitol la care CSM CSU Oradea a fost impecabilă, cu 7/7.
Repriza a doua a început cu un recital marca Richard, care a egalat de unul singur punând șapte puncte în trei minute în contul orădenilor (41-41, min. 23), deși nu reușise niciun punct în primele 20 de minute de joc. Americanul a mai pus cinci puncte fără replică din partea echipei noastre și CSM CSU Oradea s-a desprins pentru prima dată la două posesii (46-41, min. 26). Când Pasalic a mărit ecartul cu o aruncare de la distanță, Mihai Silvășan a trebuit să ceară timp de odihnă (49-41, min. 26).
Richard a continuat să fie cea mai mare bătaie de cap pentru defensiva noastră, americanul adunând punct după punct și semnând 16 din cele 19 reușite de CSM CSU Oradea pe parcursul sfertului! Avantajul bihorenilor era, totuși, minim la finalul secvenței, grație în special aruncărilor libere ale lui Sakic și Watson (53-51, min. 30).
U-Banca Transilvania a egalat în debutul ultimului sfert, iar Sakic ne-a readus la conducere cu o aruncare de la distanță pe contraatac. Tot el a fost servit perfect sub panou de Barro și, cu mai puțin de șapte minute rămase din timpul regulamentar, Oradea cerea timp de odihnă (56-60, min. 34).
Au urmat 3-4 minute de joc foarte sărace în reușite, cele două echipe concentrându-și toată energia pe defensivă. Cu două minute și jumătate rămase de joc, Cristian Achim a început sarabanda time-out-urilor de final (58-60).
Kromah a deblocat tabela, rămasă înțepenită de aproape cinci minute, înscriind pe finalul unui atac, cu doar 34 de secunde înainte de final, însă Mandache a înscris de la distanță și a readus meciul într-un punct diferență, iar Silvășan a cerut timp de odihnă (22 de secunde de joc, 61-62). Echipa noastră nu a reușit să repună după ce Oradea și-a folosit cele două faulturi avute la dispoziție, astfel că bihorenii au solicitat time-out cu 15 secunde de joc și posesie (61-62).
Schema a fost pe Pasalic, care însă a ratat de la distanță, Watson a pornit pe contraatac, dar a preferat să țină mingea până la fault. A primit două libere, cu trei secunde rămase pe tabelă, le-a înscris și cea de-a treia Cupă a României venea din nou la Cluj!
Ousmane Barro a fost declarat BT Player of the Game!
”E greu de vorbit după un asemenea meci foarte tensionat! Oricare echipă putea câștiga, a fost un meci de o combativitate ieșită din comun, ambele echipe și-au dorit enorm victoria, s-a văzut! Totul a fost decis de apărări, de o intervenție sau alta în apărare, scorul a fost mic, minute bune în sfertul al patrulea nu a reușit nimeni să înscrie. În astfel de jocuri, cine reușește să stea mai tare din punct de vedere mental, să fie mai echilibrat, reușește să câștige. Evident, am avut șansa noastră cu coșul în ultima secundă a atacului al lui Lasan, un coș foarte important, au avut și ei un șut pe care l-au ratat... Acesta este sportul și mă bucur că am ieșit noi învingători!
Am început foarte tare meciul, când am început să fac unele schimbări nu am mai avut aceași intensitate și s-a văzut, ei au replicat cu o apărare foarte agresivă, au dat niște coșuri foarte ușoare, au revenit în meci. Nu mă așteptam să câștigăm la 30 de puncte, e imposibil cu o echipă ca Oradea să cedeze și să te lase să te desprinzi. S-au luptat, ne-am luptat și noi și până la urmă cred eu că a fost un meci de luptă, care s-a câștigat în ultimele secunde. Am dorit pe final să marcăm ambele aruncări, mai erau 2,9 secunde de joc, aveam trei puncte avantaj fără time-out pentru echipa adversă, era greu de crezut că se putea înscrie și, chiar dacă se înscria, era egal și mergeam în prelungiri. Sigur, Watson putea să rateze una dintre libere, nu este robot, însă nu i-am spus să rateze. Nu ne-am gândit la oboseală, cum am spus și ieri, după meciul cu Timișoara, nu mai contează ce a fost, cât de obosiți suntem, avem datoria ca 40 de minute să dăm totul pe teren, o echipă de învingători asta face, când joacă cu trofeul pe masă se sacrifică și găsește resurse nebănuite ca să lupte și ca să învingă. Mă bucur că am fost noi aceia în seara asta!”
”A fost un meci greu, ca orice finală! Am început foarte bine partida, am fost tari mental și ne-am făcut un avantaj de 10-15 puncte, după aceea ne-am relaxat, dar contează faptul că în sfertul al patrulea ne-am revenit și am câștigat acest meci.
Pentru mine a fost un sentiment special să joc acasă, nu am mai jucat aici de șapte sau opt ani, iar acum m-am întors în culorile lui «U». Mă bucur foarte mult că am reușit să câștigăm acasă, cred că o să fie unul dintre cele mai faine meciuri din viața mea, să joc o finală acasă!”