„Adevărul Sporturi“ a petrecut opt ore la muncă alături de fostul nostru reprezentant în cea mai tare ligă de baschet din lume, NBA. A rezultat o experienţă inedită pe care o puteţi descoperi în continuare. „Adevărul Sporturi“ vă prezintă în exclusivitate ce înseamnă o zi la „birou“ pentru Ghiţă, într-un cadru special, NBA All Star Game 2010, care a avut loc în Dallas.E nouă şi jumătate dimineaţa şi sună telefonul. „Hei man, ce faci, te aştept la micul dejun la Sheraton", spune vocea calmă a lui Ghiţă Mureşan. După ce ne-am ratat la Bucureşti, acolo unde Ghiţă a filmat o reclamă, iar programul său a fost încărcat la maximum şi apoi în Washignton, din cauza capriciilor vremii, ajungeam, în sfârşit, să ne întâlnim.L-am găsit în restaurantul hotelului unde au fost cazaţi jucătorii prezenţi la All Star Game, dar şi foştii jucători care au partea lor de treabă cu ocazia evenimentelor ce preced meciul vedetelor. „Man, mă bucur că te văd, îmi pare rău că n-am putut să ne întâlnim săptămâna trecută", sunt primele cuvinte ale lui Ghiţă, care stă în faţă cu o farfurie plină cu fructe.„Mă menţin în formă, man. Mă uit prin holul hotelului şi văd foşti jucători pe care i-am întâlnit pe teren şi pe mulţi dintre ei nici nu-i mai recunoşti. S-au schimbat mult, dar eu încerc să rămân acelaşi", glumeşte el. Alături, cele două „comori blonde", băieţii săi Victor, 9 ani şi George, 11 ani, care au în tatăl lor cel mai bun prieten. „Îi las să facă aproape orice, au voie să meargă pe aici oriunde singuri prin hotel. Dar sunt foarte responsabili", spune Ghiţă. „Ghiţă" este, de altfel, şi apelativul cu care îl strigă şi cei doi puşti ai săi. "Aşa ne-am obişnuit", zic ei.Este oprit la tot pasulCâteva telefoane pentru a stabili coordonatele zilei şi Ghiţă se pregăteşte de lucru. Are trei destinaţii astăzi, unde a fost solicitat de către cei de la NBA, sau de terţe părţi, prin intermediul ligii profesioniste nord-americane de baschet.Până la plecarea de la hotel mai este însă timp pentru câteva discuţii cu foste staruri din NBA. Chris Mullin, campion olimpic la Barcelona cu Dream Team-ul Statelor Unite, îl remarcă imediat pe fostul său adversar de la Washington Wizards. „Big George, ce mai faci, mă bucur să te văd". Sunt jucătorii din generaţia anilor '90, care îl ştiu cel mai bine pe român. Alonzo Mourning, Sam Perkins sau Scottie Pippen sunt şi ei în holul hotelului şi Ghiţă se opreşte pentru a vorbi cu fiecare dintre ei. Vine apoi şi Jerry Stackhouse care a jucat pentru Wizards.În acest timp, fanii sunt la vânătoare de poze şi autografe. Face parte din strategia NBA. Cei de la Sheraton le permit într-o anumită măsură să stea în holul sau în faţa hotelului, însă fanii respectă regula nescrisă potrivit căreia dacă jucătorul este cu familia, atunci nu se cuvine să fie deranjat. Altfel, liber la autografe. Ieşim cu greu din hotel şi ne îndreptăm către prima oprire a zilei, Jam Session.Sesiune pentru copiii din RusiaZona dedicată fanilor NBA e plină-ochi. Cu George şi Victor alături, Ghiţă se îndreaptă prin mulţime spre terenul de joc escortat de două gărzi de corp din partea organizatorilor. E singura modalitate ca starurile să nu petreacă ore în şir semnând mingi, tricouri, şepci şi câte şi mai câte. Deşi nu a mai jucat din 2000, lumea îl recunoaşte imediat, „uite, e George Muresan" se chinuie americanii să-i pronunţe numele.La teren aşteaptă cam 20 de copii, fete şi băieţi, veniţi special din Rusia pentru a participa la diversele sesiuni din cadrul Jam Session. Împreună cu o legendă NBA, Otis Birdsong, de patru ori selecţionat în All Star Game în anii '80, Ghiţă le explică copiilor fundamentele baschetului, dar în acelaşi timp şi importanţa şcolii.„E foarte important pentru ei să înţeleagă că degeaba fac baschet. Şcoala rămâne importantă. Asta încerc să le spun tuturor şi asta fac eu prin programele mele. Lucrez în principal cu şcoli. Copiii trebuie să facă sport, dar numai împreună cu şcoala", spune Ghiţă.Filosofia sa, ignorată în RomâniaGhiţă nu e deloc fericit pentru că programul său de sport în şcoală a fost ignorat în România.„Fără un program bine stabilit nu poţi face nimic. Am lucrat timp de un an cu o serie de antrenori şi profesori din Washington şi Maryland şi am pus la punct un program pentru copiii care fac sport în şcoli. Acest program va fi implementat începând din această toamnă în Turcia şi în Armenia, şi am purtat discuţii şi cu autorităţile din Moldova. Voi mai încerca o dată şi în România, însă reacţiile oamenilor de acolo mi-au dovedit multă ignoranţă", spune Ghiţă.La finalul sesiunii de antrenamente, Gheorghe Mureşan s-a fotografiat alături de elevii săiDiscursuri motivaţionale"Am vorbit şi cu miniştri, şi cu prim-miniştri, şi totul a rămas suspendat în aer. Nu zice nimeni că matematica sau româna nu sunt importante. Dar sportul contribuie în aceeaşi măsură la inteligenţa unui copil. Îi dezvoltă atenţia distributivă, capacitatea de reacţie, îi lucrează creierul, nu numai muşchii", încearcă parcă să mă convingă pe mine de utilitatea sportului în şcoli. Este ceea ce le spune de fiecare dată copiilor cu care lucrează.„Am fost acum câteva zile la o întâlnire cu o serie de executivi ai unor companii importante. Toţi, dar absolut toţi, au făcut cel puţin un sport în liceu şi unii au continuat şi în facultate. Iar sporturile de echipă în special te pregătesc pentru viaţă", mai spune Ghiţă. Astfel de discursuri despre alegerea drumului în viaţă, despre viitoarea carieră, este o altă latură a jobului lui Mureşan.Plecat de la Jam Session, acesta a fost invitat de către o fundaţie privată pentru a le vorbi unor copii între 10 şi 16 ani despre ce înseamnă să joci baschet, dar în acelaşi timp să fii şi un bun elev sau student. Câteva grupe de copii americani, finanţaţi printr-o fundaţie de către un potent om de afaceri local şi alte câteva grupe venite din Germania prin intermediul şi cheltuielile suportate de Dirk Nowitzki au constituit auditoriul fostului baschetbalist român. O discuţie de peste o oră şi jumătate care s-a încheiat, bineînţeles, cu o sesiune de poze şi autografe.NBA-ul ajută toţi foştii jucătoriZiua lui Ghiţă, după o binemeritată pauză de masă şi un drum la hotel pentru o ţinută corespunzătoare, s-a încheiat seara, la o recepţie acolo unde s-a numărat printre cei câţiva foşti jucători invitaţi pentru a dialoga cu invitaţii. Este o variantă a ceea ce face la Washington Wizards, acolo unde este ambasador al clubului în relaţia cu partenerii de afaceri.Victor (stânga) şi George sunt cele două comori ale lui Ghiţă„NBA ajută toţi foştii jucători, desigur dacă şi aceştia îşi dau interesul. Ştiu câteva exemple care au ajuns la faliment după încheierea carierei, dar au fost salvaţi în cele din urmă de ligă. Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pentru care merită să joci în NBA", mai povesteşte Mureşan. La fel ca şi ceilalţi, fostul jucător român este plătit pentru fiecare asemenea apariţie. „Este un job de vis, spune Ghiţă, mai ales că pot petrece atât de mult timp cu copiii mei".Băieţii lui Ghiţă, nedezlipiţi de tatăl lorCele două „comori blonde" ale lui Ghiţă, băieţii săi, George şi Victor, sunt nedezlipiţi de tatăl lor. George are 11 ani şi deja a ajuns la 1,75 metri. Este deja la al treilea All Star Game la care vine şi are o colecţie impresionantă de autografe de la superstarurile din NBA.Cel mai mult se mândreşte cu cel al lui Charles Barkley, fostul star al celor de la Phoenix Suns şi al naţionalei americane. Victor are 9 ani şi nu mai are mult până să ajungă la 1,50 metri şi este încântat de faptul că e la primul său All Star Game. Gândul său se îndreaptă totuşi către Jocurile Olimpice şi nu pentru că ar fi un fan înfocat al Evei Tofalvi, ci pentru că marea sa pasiune este un joc pe consola Wii în care este expert la snow-board.Amândoi joacă baschet în ligile pe care tatăl lor le organizează în SUA, iar George nu a scăpat ocazia nici la Jam Session de a se integra în antrenamentul tatălui său. Dar face asta doar ocazional. „Nu cred că aş putea să-i antrenez, ei nu joacă pentru mine. Cred că aş fi prea exigent cu ei şi asta ne-ar afecta relaţia", explică Mureşan.Carte de vizită-Data naşterii: 14 februarie 1971-Locul naşterii: Triteni, România-Înălţime: 2.31 m-Greutate: 143 kg-Draftat în NBA de Washington Wizards (Bullets la acea vreme) în 1993, runda a doua, poziţia 30-A jucat la: „U" Cluj, Pau-Orthez, Washington Bullets, New Jersey Nets-A fost numit jucătorul cu cel mai mare progres din NBA în sezonul 1995-1996 (NBA Most Improved Player Award)-A fost lider în NBA două sezoane consecutive, 1995-1997, la eficienţa aruncărilor de două puncte.-A jucat în filmul „My Giant" alături de Billy Cristal şi are la activ o serie de reclame, atât în SUA cât şi, recent, în România. A jucat de asemenea în videoclipul „My Name Is" al lui Eminem. Pe 11 martie 2007 a jucat un meci demonstrativ pentru Maryland Nighthawks, făcând parte din cea mai înaltă garnitură trimisă vreodată pe un teren de baschet. Pentru prima oară nu a mai fost cel mai înalt jucător de pe teren, fiind depăşit de chinezul Sun Mingming, 2,36 metri.Articol si foto de Adrian Popa, publicate in cotidianul Adevarul.