Kyndall Dykes este jucatorul de la „U” Mobitelco BT Cluj cu cea mai prolifica evolutie in campionat. A venit la Cluj in 2009 pentru a-l inlocui pe David Lawrence si a reusit sa-si castige rapid un loc intre jucatorii de baza ai echipei. Americanul orginar din New Orleans a fost martorul celei mai cumplite furtuni care a lovit America, uraganul Katrina. Reporter: Cand ai inceput sa joci baschet?Kyndall Dykes: Am inceput sa joc la sapte ani. Si tatal, dar si fratele meu au jucat baschet, iar eu aruncam la cos impreuna cu ei, in fiecare zi. Fratele meu era destul de bun, a jucat in colegiu. In schimb eu am jucat si baseball pana sa ajung in liceu si am fost MVP de multe ori. La un moment dat a trebuit sa aleg intre baseball si baschet si am ales ultimul, asta si pentru ca era o traditie de familie. Care a fost prima impresie cand ai ajuns la Cluj? K.D.:Cand am ajuns aici, echipa pierduse doar doua meciuri, iar eu am incercat sa ma adaptez cat mai repede la echipa. Unul dintre prietenii mei, Gerome Le Gain, a jucat in Romania si cred ca si in Ungaria. Inainte de a ajunge aici am jucat cam o luna in Maroc, insa nu mi-a placut. Prietenul meu, Le Gain, a vorbit cu Mircea Cristescu si asa am ajuns la Cluj, tocmai se accidentase David Lawrence.Care sunt meciurile de care iti amintesti cu strangere de inima?K.D.: In colegiu am avut o echipa foarte buna, am pierdut un meci cu o echipa mai slaba. Am avut un sezon cu urcusuri si coborasuri. Am avut o echipa formata din cei mai buni jucatori din liga, dar nu am confirmat, a fost o senzatie ciudata. Dar cel mai bun meci sau cel mai bun sezon din cariera?K.D.: Cred ca cel mai bun meci a fost anul trecut in semifinala cu Timisoara, meciul trei, cred. Atunci mi-a intrat totul, m-am simtit foarte bine si toata lumea si antrenorul mi-a spus sa continuu sa arunc asa la cos. Cum este sa stai departe de familie, de fiica ta?K.D.: Este greu sa fiu singur aici si sa nu o vad pe fiica mea cum creste. Acum are 11 luni, incearca sa vorbeasca, sa umble, o vad des pe Skype, dar nu sunt acolo, iar asta este cel mai greu. Totusi,  vorbesc des cu familia. Ii voi explica mai tarziu ca a trebuit sa plec de langa ea pentru a-mi putea sustine familia, cred ca va intelege asta cand va fi mai mare. Trebuie sa castig bani pentru familia mea.Esti din New Orleans, acolo unde s-a dezlantuit uraganul Katrina. Erai in oras in aceea perioda?K.D.: Am fost acolo cand a inceput ploaia. Se puteau vedea familii care isi paraseau casele, se puteau vedea oameni morti pe strada, a fost unul dintre cele mai cumplite momente din viata. Acum toata lumea e ok, familiei mele i-au lipsit unele lucruri, dar nu a murit nimeni in familie. O vreme, insa, au stat separati. In timpul furtunii, detinutii dintr-o inchisoare trebuiau sa fie evacuati, iar pentru asta trebuiau sa treaca peste un pod. Multi dintre ei au profitat atunci si au evadat. A fost o nebunie, au ucis ofiteri de politie. Unii dintre detinuti au sarit de pe pod incercand sa se salveze. A fost rau. Au furat din mall-uri, magazine, au jefuit oameni in incercarea de a supravietui...Cum a fost actualul sezon pentru tine?K.D.: A fost un sezon destul de bun pana acum. Am incercat sa castigam toate meciurile, sa jucam ca o echipa, au venit putini jucatori noi. Toata lumea are incredere in mine si sunt convins ca sezonul acesta se va termina bine.Cum a fost anul 2010 pentru tine si ce iti doresti pentru anul viitor?K.D.: A fost un an bun, dar nu as fi putut sa fac nimic fara echipa. Nu am castigat titlul, acesta este marele regret al anului. Este importanta medalia de argint, dar acum vrem aurul!Ce mesaj le transmiti copiilor care vor sa faca baschet sau practica deja acest sport?K.D.: Daca vrei sa joci baschet ca si copil, concetreaza-te pe asta suta la suta in fiecare zi. S-ar putea sa nu ajungi un mare jucator, dar, daca esti serios, ai sansa ta sa devii un mare baschetbalist si trebuie sa lupti pentru asta.