La meciul din aceasta seara, de la Oradea, in tribune s-a aflat un fan mai special al baschetului clujean: Mihai Sinevici! Un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare in privinta carierei sale din Romania, dar in special de la Universitatea Cluj. "Piticu", asa cum ii spuneau cu totii pe vremea cand juca inca la "U" Cluj, a ajuns in tara de cateva zile, mai precis la Arad, unde se afla mama sa, cu probleme de sanatate. Si-a dorit enorm sa vada si echipa clujeana si a dat o "fuga" la Oradea. Mai mult, Mihai va asista si la meciul de miercuri, cu Elba Timisoara, aratandu-se emotionat de revederea cu clujenii, dar si cu ultimul sau antrenor, Dragan Petricevic.

"A fost extraordinar sa vad din nou echipa de baschet a Clujului, dupa 12 ani. Mi-e foarte greu sa spun ce simt, dupa ce am vazut un meci al lui <U>. Sincer sa fiu, cand am auzit scandarile celor 20-30 de fani in sala din Oradea, m-am <ofilit>. Nu credeam ca o sa ajung la Oradea, dar aflandu-ma la Arad, din cauza problemelor de sanatate ale mamei mele, nu am rezistat sa nu dau o fuga. Am ajuns acum la Cluj si vreau sa fiu in tribune la meciul de miercuri, cu Timisoara, sa incurajez echipa. Va fi o ocazie sa impusc mai multi iepuri, pentru ca il voi vedea astfel si pe ultimul meu antrenor dinaintea plecarii in Canada, Dragan Petricevic. La meciul de la Oradea mi-au placut mult trei jucatori: Mihai Silvasan, Damir Milacic si Terence Roberts. E greu sa fac o analiza, sa vorbesc de echipa acum, dupa atatia ani si mai ales dupa un meci cu o echipa mai slaba valoric, pentru ca nu e relevant. Sigur este ca m-am intors cu bucurie si ca acolo departe, in Canada, de cate ori deschid site-ul echipei si vad acel steag urias peste fanii inghesuiti ca sardelele, mi se pare incredibil. Este inimaginabil ca mai exista acea parte de suflet pe care am trait-o si eu cu ani in urma", a declarat Mihai pentru site-ul nostru, in drumul dinspre Oradea spre Cluj.

BINE AI REVENIT ACASA, MIHAI!

"Piticu" a plecat din tara in vara anului 1997, dupa ultimul sezon in calitate de jucator la Universitatea Cluj. A plecat cu gândul că va găsi o echipă de baschet chiar şi la nivel de amatori, însă a fost nevoit să renunţe la idee şi să muncească pentru a-şi putea întreţine familia. După mai bine de şapte ani, Piticu şi-a îndeplinit visul: predă baschet şi a devenit campion, în calitate de antrenor, cu echipa de juniori de la Forest Hill Colegiate Institute. A reusit, cu copii proveniti din toate colţurile lumii: Kenya, Etiopia, Israel, Bosnia, China, India sau Albania.
Cu numai o zi înainte de a împlini 36 de ani, adică pe 18 februarie 2005, Sinevici şi echipa de juniori a colegiului au devenit campioni. "Am reuşit să-i fac pe aceşti copii să joace baschet în stil european. Sunt fericiţi că fac parte dintr-o echipă învingătoare. Au apărut deja impresari, care vor să-i racoleze pentru alte colegii sau universităţi. S-a dus vestea despre echipă. M-am trezit cu telefoane de la copii şi părinţi, care vor să vină la şcoala noastră pentru a juca baschet. Asta te unge pe suflet, cum se spune acasă", declara Mihai in urma cu patru ani, imediat dupa obtinerea primei sale mari performante ca antrenor in Canada. "Sunt în al nouălea cer! Am aşteptat mult această clipă. De când câştigam campionatul cu <U> Cluj. Este deosebit, fiindcă am reuşit într-o ţară străină, cu copii veniţi de pe toate meleagurile lumii", spunea "Piticu".

Pentru cei care nu l-au cunoscut sau nu l-au vazut pe Mihai Sinevici jucand, iata o carte de vizita:
* Născut la Arad, în 19 februarie 1969
* Absolvent al FEFS Cluj (1994)
* A început baschetul în 1978, cu antrenorul Emerich Davidahazy
* A fost campion naţional cu Dinamo (1988) şi "U" Cluj (1992-1993) şi vicecampion naţional ('89, '90, '91, '94). A evoluat trei sezoane în Ungaria, la Paks, Malev Budapesta şi Honved Baja ('94-'97). Are peste 100 de selecţii în loturile naţionale.

Miercuri seara, la meciul cu Elba Timisoara, "Piticu" va fi in tribune, va avea emotii ca pe vremuri si in mod sigur se va bucura de atmosfera speciala pe care doar fanii clujeni o pot crea.